prunus dulcis

Migdalul (Prunus dulcis) , mai cunoscut sub numele de migdal, este unul dintre cei mai interesanți pomi fructiferi foioși pentru climatele temperat-calde. Tolerează solurile calcaroase și este, de asemenea, unul dintre pomii care necesită cele mai puține ore de răcoare pentru a produce fructe. De fapt, este unul dintre cei mai buni pomi fructiferi din regiunile cu climat blând, cum ar fi cel mediteranean, unde temperaturile scad rareori sub -7°C.

Pe de altă parte, trebuie să menționăm și valoarea sa ornamentală. Primăvara este împodobită cu flori frumoase, iar la scurt timp după aceea, frunzele sale încolțesc, oferind în cele din urmă o umbră foarte plăcută . Mai târziu, acele petale vor cădea, dezvăluind migdalele aflate în mijlocul procesului de coacere... de care vă veți putea bucura în doar câteva luni.

Care este originea și caracteristicile prunus dulcis?

Migdalul este un arbore sau arbust mic, foios, originar din Asia Centrală și de Sud-Vest, precum și din Africa de Nord. Astăzi, este naturalizat în mare parte a Peninsulei Iberice și a Insulelor Baleare. Ritmul său de creștere este lent spre mediu; cu alte cuvinte, în condiții adecvate, crește cu aproximativ 10 până la 20 de centimetri pe an. Odată matur, atinge o înălțime de aproximativ 8 metri , deși în cultivare rareori se permite să depășească 3-4 metri pentru a facilita recoltarea.

Coroana sa este destul de rotunjită, oarecum deschisă, dar foarte densă, formată din frunze simple, alterne, lanceolate, cu margini zimțate. Acestea măsoară între 4 și 12 centimetri lungime și 1,2 până la 4 centimetri lățime. Înflorește primăvara , înainte ca frunzele să apară. Florile sunt albe sau roz și au un diametru de 1,5 centimetri.

După polenizare, fructul începe să se coacă, devenind în cele din urmă o drupă cu diametrul de 3 până la 5 centimetri, în interiorul căreia găsim sămânța, care nu este alta decât migdala. Procesul de coacere durează aproximativ 5 până la 6 luni.

Ce utilizări i se oferă?

Migdalul (Prunus dulcis) are mai multe utilizări. De exemplu, cea mai cunoscută este cea alimentară . Migdalele pot fi consumate chiar și atunci când sunt încă verzi, deși au o aromă mai plăcută atunci când sunt coapte. De fapt, migdalele coapte se consumă fie proaspete, fie ca ingrediente în deserturi precum nuga, prăjituri, înghețată și chiar ca lapte vegetal (lapte de migdale, care este foarte recomandat dacă aveți intoleranță la lactoză).

O altă utilizare este medicinală . Uleiul de migdale a fost folosit pentru dermatită, piele uscată, arsuri minore și chiar constipație. Cu toate acestea, este important să consultați un medic înainte de a începe orice tratament, deoarece nu toată lumea reacționează la fel la aceleași produse... și este esențial să aveți grijă de sănătatea dumneavoastră.

În cele din urmă, o altă utilizare răspândită este cea ornamentală . Este un copac foarte frumos, care oferă umbră bună, rezistă la temperaturi ridicate și arată grozav în grădini mici. Uneori este, de asemenea, antrenat ca bonsai.

Care sunt îngrijirea migdalului?

Migdalul este un copac care trebuie cultivat în aer liber. Rădăcinile sale nu sunt invazive, dar pentru a evita problemele, este recomandabil să fie plantat la cel puțin cinci metri distanță de pereți, țevi și alte obstacole. În acest fel, îl puteți admira în toată splendoarea sa încă de la început. Solul trebuie să fie fertil și bine drenat, cu preferință pentru solurile calcaroase.

Are nevoie de udare moderată, mai ales vara . Ideal ar fi să o uzi de 2-3 ori pe săptămână în acest sezon și ceva mai rar în restul anului. Profită de lunile mai calde pentru a o fertiliza cu îngrășământ organic, cum ar fi gunoi de grajd sau guano.

Poate fi cultivată într-un ghiveci cu amestec de ghiveci care conține 30% perlit, dar transplantarea este delicată . Trebuie avută grijă să nu se deranjeze rădăcinile, așa că ar trebui transplantată doar atunci când sunteți absolut sigur că a prins rădăcini bune; adică atunci când rădăcinile ies din găurile de drenaj. Transplantarea trebuie făcută primăvara, înainte de apariția frunzelor.

Rezistă la înghețuri de până la -7ºC , precum și la perioade scurte de secetă.