Albizia julibrissin este unul dintre cei mai cultivați arbori ornamentali în regiunile temperat-calde. Coroana sa deschisă oferă o umbră plăcută în timp, o caracteristică binevenită care ne ajută să facem față mai bine căldurii verii. În plus, deși poate ajunge la o înălțime considerabilă, trunchiul său nu devine prea gros, ceea ce îl face ideal pentru grădini mici și medii.
Întreținerea sa nu este complicată ; de fapt, de obicei nu are probleme cu dăunătorii sau bolile și este capabilă să reziste perioadelor - scurte, desigur - de secetă.
Care este originea și caracteristicile albizia julibrissin?
Imagine preluată de la Flickr/David Illig
Albizia julibrissin , cunoscută sub numele de arborele de mătase, salcâmul cu flori de mătase (nu trebuie confundată cu arborii din genul Acacia, deoarece sunt diferiți) sau arborele de mătase persan, este o specie originară din Asia de Sud-Est și de Est , mai exact din estul Iranului până în China și Coreea. A fost descrisă de Antonio Durazzini și publicată în „Magazzino toscano” în 1772.
Este un arbore foios, care atinge o înălțime maximă de 15 metri . Dezvoltă o coroană largă, lată, compusă din ramuri subțiri din care ies frunze bipenate, cu o lungime de 20 până la 45 cm și o lățime de 12 până la 25 cm, împărțite în 6 până la 12 perechi de foliole, care sunt verzi sau maro închis la varietatea Albizia julibrissin „Summer chocolate” . Trunchiul este mai mult sau mai puțin drept, cu scoarță gri închis, care devine verzuie odată cu înaintarea în vârstă.
Înflorește primăvara . Florile sunt grupate în panicule terminale, de culoare roz. Fructul este o leguminoasă de aproximativ 15 cm lungime și 3 cm lățime, care conține semințe ovoide, tari, de culoare maro închis, care se coc spre mijlocul/sfârșitul verii.
Ce utilizări are?
Albizia julibrissin este o plantă foarte decorativă și ușor de îngrijit, motiv pentru care cea mai răspândită utilizare a sa este ornamentală . Dar este interesant de știut că este folosită și în scop medicinal : scoarța trunchiului său are proprietăți antihelmintice sau antiparazitare și poate fi folosită și pentru vindecarea rănilor.
Dacă aveți vite, le puteți da semințele, deoarece sunt comestibile pentru ei. Și, în sfârșit, florile sunt bogate în nectar, care va atrage albinele.
Care sunt grija salcâmului din Constantinopol?
Imagine preluată de la Wikimedia/David J. Stang
Nu sunt foarte complicate de îngrijit. Pentru a prospera, au nevoie de soare din plin, udare de 2-3 ori pe săptămână (mai rar toamna și iarna), iar fertilizarea regulată în timpul primăverii și verii le va asigura o creștere sănătoasă și puternică . Puteți folosi orice tip de îngrășământ, dar cele organice (guano, compost, alge marine etc.) sunt foarte recomandate, mai ales dacă doriți să le profitați de beneficiile lor.
Dacă vorbim despre sol, nu e ceva pretențios . Pot să vă spun că am văzut exemplare plantate în sol alcalin, cu drenaj nu foarte bun și cam sărac în nutrienți, și se descurcau destul de bine. Deci nu trebuie să vă faceți griji pentru asta 😉. În orice caz, îl puteți cultiva într-un ghiveci cu amestec universal de ghiveci și chiar ca bonsai în Akadama, deși nu este neobișnuit să nu înflorească în aceste condiții sau să înflorească foarte puțin.
Nu necesită tăiere , dar evident dacă o aveți într-un ghiveci este recomandabil să o tăiați din când în când, la sfârșitul iernii, pentru a-i controla creșterea.
În ceea ce privește dăunătorii și bolile, trebuie să știți că nu are deloc remarcabile. Poate ceva cocenă, dar nimic grav. Îl poți trata cu pământ de diatomee, care este un insecticid natural extrem de eficient, dar nu este esențial.
Imagine provenită de la Wikimedia/Philmarin
Pentru a obține plante noi, semințele sunt semănate primăvara sau toamna , supunându-le mai întâi unui tratament de pre-germinare cunoscut sub numele de șoc termic. Acesta implică plasarea lor într-un pahar cu apă clocotită timp de o secundă, iar apoi imediat după aceea, timp de 24 de ore, într-un alt pahar cu apă la temperatura camerei. După acest timp, se seamănă în ghivece sau orice altă tavă de semințe în aer liber, la umbră parțială, astfel încât să germineze în cel mult două sau trei săptămâni.
În plus, poate rezista la înghețuri de până la -18ºC , dar, pe de altă parte, nu ar putea trăi în climate în care temperatura nu scade niciodată sub 0 grade.